O articulatie (sau o suprafata articulara) este conexiunea facuta intre oasele din corp care leaga sistemul-schelet intr-un intreg functional. Acestea sunt construite pentru a permite diferite grade si tipuri de miscare.
Unele articulatii, cum ar fi genunchiul, cotul si umarul, se auto-lubrifiaza, se misca aproape fara frictiune si sunt capabile sa reziste la compresie, mentinand sarcini grele, in timp ce executa miscari netede si precise. Cauti Bonilash? Poti gasi pe Pharma4you.ro.
Alte articulatii, cum ar fi suturile intre oasele craniului, permit o miscare foarte mica (numai in timpul nasterii) pentru a proteja creierul si organele de simt. Legatura dintre un dinte si maxilar se mai numeste si articulatie, fiind descrisa ca o imbinare fibroasa cunoscuta sub numele de gomfoza. Articulatiile sunt clasificate atat structural, cat si functional.
Clasificare.
Imbinarile sunt in principal clasificate structural si functional. Clasificarea structurala este determinata de modul in care oasele se conecteaza reciproc, in timp ce clasificarea functionala este determinata de gradul de miscare dintre oasele articulare. In practica, exista o suprapunere semnificativa intre cele doua tipuri de clasificari.
Clasificare clinica, numerica.
• Monoarticular – cu privire la o articulatie
• Oligoarticular sau pauciarticular – referitor la 2-4 articulatii
• Poliarticular – referitor la 5 sau mai multe articulatii
Clasificarea structurala .
Numeste clasificarile structurale si imparte articulatiile in functie de tipul de tesut legat care leaga oasele unul de altul. Exista trei clasificari structurale ale articulatiilor:
• Fibroasa, imbinata cu tesut conjunctiv dens dens, bogat in fibre de colagen
• Cartilagina, imbinata cu cartilaj
• Articulatiile sinoviale – care nu sunt legate direct – oasele au o cavitate sinoviala si sunt unite de tesutul conjunctiv dens neregulat care formeaza capsula articulara asociata in mod normal cu ligamentele auxiliare.
Imbinarea fatetului – imbinarea intre doua procese articulare intre doua vertebre.
Clasificarea functionala (in functie de miscare)
Imbinarile pot fi, de asemenea, clasificate functional in functie de tipul si gradul de miscare pe care le permit:
Miscarile articulate sunt descrise cu referire la planurile anatomice de baza. Cele mai multe articulatii sintetice sunt articulatii fibroase (de exemplu, suturi craniene).
Amfioartroza – permite o usoara mobilitate. Cele mai multe articulatii de amfioartroza sunt articulatii cartilaginoase (de exemplu, discuri intervertebrale).
Articulatia sinoviala (cunoscuta si sub denumirea de diartroza) este o articulatie mobila libera. La randul lor, articulatiile sinoviale pot fi clasificate in sase grupe in functie de tipul de miscare pe care o permit: articulatie plana, articulatie cu bila si soclu, articulatie articulata, articulatie pivotanta, articulatie condiloida si articulatie sa.
Imbinarile pot fi, de asemenea, clasificate, in functie de numarul de axe de miscare pe care le permit, in forma neaxiala (alunecare, intre capetele proximale ale ulnei si raza), monoaxiale (uniaxiale), biaxiale si multiaxiale.
O alta clasificare este in functie de gradele de libertate permise si face distinctia intre articulatii cu unul, doua sau trei grade de libertate. O clasificare ulterioara este in functie de numarul si forma suprafetelor articulare: suprafete plate, concave si convexe. Tipurile de suprafete articulare includ suprafetele trochleare.
Clasificarea biomecanica.
Imbinarile pot fi, de asemenea, clasificate pe baza anatomiei lor sau a proprietatilor lor biomecanice. Conform clasificarii anatomice, articulatiile sunt subdivizate in simple si compuse, in functie de numarul de oase implicate si de imbinarile complexe si combinate:
1. imbinare simpla: doua suprafete articulare (de exemplu articulatia umarului, articulatia soldului)
2. imbinare compusa: trei sau mai multe suprafete articulare (de exemplu imbinarea radiocarpala)
3. articulatie complexa: doua sau mai multe suprafete articulare si un disc articular sau menisc (de exemplu articulatia genunchiului).