Succesul este realizarea constanta a tuturor obiectivelor planificate care prezinta importanta pentru un individ anume. Majoritatea isi masoara succesul comparandu-si-l cu al celorlalti, insa succesul autentic il reprezinta valorificarea propriului potential, dezvoltarea si imbogatirea propriei personalitati.
Succesul autentic este legat de telurile fiecarui om. Cu toate acestea, el nu consta in atingerea acestor obiective, in ciuda opiniei generale care cauta sa ni se impuna, ci in stradania de a le realiza. Important este nu unde ne aflam, ci incotro ne indreptam.
Succesul este parcursul, drumul, calatoria si isi are izvorul in atitudinile si deprinderile insusite in cursul acestui efort. El nu este determinat atat de nu stiu ce talente neobisnuite, cat de educarea capacitatii noastre de a valorifica acest capital de talente si aptitudini.
Nu este vorba atat de a face ceva neobisnuit, cat de a face neobisnuit de bine lucruri obisnuite.
Cum putem ajunge sa avem success?
Prin urmare, trebuie sa ne fixam tot timpul teluri si obiective pe care sa ne propunem sa le realizam. Dupa ce ne atingem o serie de asemenea obiective, trebuie sa ne ridicam stacheta si mai sus, fixandu-ne altele si mai ambitioase – daca nu, inseamna ca nu progresam.
Din moment ce am avut succes in trecut, poate chiar un succes mare, dar nu ne mai propunem obiective pentru viitor, incetam de a mai fi oameni de succes.
La fel se intampla si daca ne stabilim obiectivele, dar nu ne dam silinta de a le atinge. In sfarsit, daca ne propunem obiectivele si ne straduim sa le realizam, dar nu le alegem bine si ele nu sunt cu adevarat importante, nu putem obtine un succes autentic.
Ceea ce trebuie sa intelegem este ca orice ne ajuta sa ne dezvoltam potentialul constituie un tel valoros. Astfel, succesul inseamna sa abordam teritorii care nu au mai fost abordate inainte si nu se masoara prin comparatia cu ceea ce deja au reusit sa faca altii.
Cred ca motivul principal pentru care oamenii nu izbutesc sa realizeze ceea ce vor sa realizeze este acela ca le lipseste o definitie clara a succesului si a surselor acestuia, din cauza ca, in ciuda dorintei de a reusi, nu isi precizeaza cu suficienta limpezime ce anume doresc.
Prin urmare, ei nu ajung sa afle de ce capacitati dispun si, astfel, se resemneaza sa faca ceea ce au mai facut si sa ramana ceea ce sunt. Chiar Shakespeare pune pe buzele lui Hamlet cugetarea: Doamne, stim ceea ce suntem, dar nu stim ceea ce am putea fi.
Sunt banii calea spre succes?
Cu toate ca, adeseori, succesul este asociat cu bunastarea materiala, oamenii au tendinta sa puna un accent mai mare pe altele dintre roadele reusitei: celebritatea, prestigiul, asigurarea viitorului si, mai presus decat orice, pacea launtrica.
Nu este nimic rau in a fi bogat – banii si prosperitatea sunt lucruri bune, daca au fost dobandite in chip cinstit. Totusi banul in sine constituie un destul de prost barometru al succesului.
De exemplu, atunci cand cineva isi face un unic scop din a strange bani, acest scop nu constituie, in acelasi timp, obiectivul valoros de care vorbeam, pentru ca o asemenea persoana va sfarsi prin a deveni sclava, nu stapana averii sale, ceea ce in nici un caz nu o va ajuta sa-si dezvolte potentialul innascut.
Timpul ne-a invatat ca succesul inseamna mult mai mult decat acumularea de bogatii si ca nimeni nu se poate considera un ratat, indiferent cat de subtire ii este portofelul, atata vreme cat traieste o viata de progres constant, inaintand pas cu pas, zi de zi, catre realizarea telurilor sale si dedicandu-se, altruist, celor din jur.
Aceasta nu este o simpla platitudine sau un cliseu moralizator, intrucat legile imuabile ale universului, de sub actiunea carora ne este imposibil sa ne sustragem, asigura echilibrul dintre merit si rasplata.
