Daca doriti sa va surprindeti iubita sau sotia cu un cadou special, acesta ar putea fi un ceas de dama. Un ceas de dama de lux poate fi achizitionat de pe www.topceas.ro, unul dintre cele mai bune magazine online din domeniu.
Ceasurile portabile, spre deosebire de turnurile cu ceas si monstruozitatile din alama urcate pe invelisurile de marmura, au fost disponibile inca de la mijlocul anilor 1500, insa ceasurile de mana, asa cum le cunoastem astazi, au putin peste un secol.
Ceasurile au adus beneficii omenirii intr-o varietate de moduri, incluzand, cel mai probabil, castigarea razboaielor si evolutia industriei. Acestea ne-au dat, de asemenea, posibilitatea sa ne uitam la ceva atunci cand constatam ca mergem in directia gresita, astfel incat sa ne putem intoarce fara sa aratam ca niste prosti sau ciudati.
Ceasurile nu au aparut asa din senin din capul creatorului, ci au capatat o forma initiala, dupa care acestea au evoluat rapid. Despre acest lucru vom incerca sa vorbim in randurile ce urmeaza.
Dupa cateva sute de ani de ceasuri suspendate la veste, un ceasornicar pe nume Breguet a creat un ceas pentru a fi purtat pe incheietura mainii, special pentru Regina de Napoli in 1812.
Patek Philipe a intrat si el in joc, cu primul ceas comercial disponibil pentru femei, asa-numitul „wristlet”, in 1868. Femeile care purtau astfel de ceasuri erau considerate frivole. Din aceasta cauza, aceste ceasuri nu dispuneau de atentia si timpul niciunui gentleman adevarat.
Ei bine, din aceasta cauza, dar si pentru faptul ca aceste ceasuri erau prea mici pentru a arata si timpul corect. Acestea nu erau prevazute cu minutar pentru ca oricum acesta ar fi fost inutil, din moment ce ceasurile nu erau nici pe departe precise.
In 1904, aviatorul brazilian Alberto Santos – Dumont avea nevoie de o modalitate de a-si cronometra spectacolele sale aeriene, fara sa-si foloseasca mainile. Prin urmare, acesta i-a cerut lui Cartier sa gaseasca ceva care sa-l ajute sa realizeze acest lucru.
Cartier nu numai ca a creat primul ceas de mana propriu-zis, ci si-a pus cu adevarat amprenta asupra productiei de ceasuri viitoare. Ceasul lui Cartier era proiectat pentru incheietura mainii stangi, cu „coarne” care tineau cureaua legata de carcasa, un buton de intors ceasul in partea dreapta a carcasei si o clema care sa-l tina strans.
Spre deosebire de ceasul produs de Philipe, cel al lui Cartier era prevazut cu minutar. Acest model a fost numit, in mod natural, Santos, si a fost dat spre vanzare, pentru oamenii de rand, in 1904.
Ceasurile precise au devenit curciale pentru mult mai mobilii soldati ai secolului al XX-lea. La inceput, acestia improvizau curele din piele, pe care incercau sa le lege de ceasurile lor de buzunar. Daca ati vazut vreodata un ceas de buzunar, va puteti imagina cam cat de mare trebuie sa fie incheietura mainii unui om ca un asemenea ceas sa fie util.
Ceasornicari precum Girard – Perregeaux au inceput sa echipeze soldatii si marinarii secolului al XX-lea cu ceasuri fiabile, ceea ce a insemnat ca atacurile si miscarile de trupe puteau fi acum coordonate.
