Care este originea zanelor?
Stim cu totii ca unii din cei mai cautati animatori petreceri copii sunt spiridusii pentru petrecerile de baieti si zanele pentru petrecerile de fete. De aceea in acest articol va prezentam mai multe despre zane.
Zane moderne si cele timpurii nu au nici macar o singura origine comuna, reprezentand o combinatie de elemente disparate ale credintei populare, influentate de literatura si speculatii. Originile lor sunt mai putin clare in folclor, fiind diverse spirite sau o forma de demon sau o specie complet independenta de oameni sau ingeri.
Elementele folclorice sau mitologice combina elementele celtice, germane si greco-romane. Folcloristii au sugerat ca originea lor reala consta in credintele religioase care au pierdut teren odata cu venirea crestinismului. Aceste explicatii nu sunt neaparat incompatibile si pot fi trasabile din mai multe surse.
Potrivit lui King James in disertatia Daemonologie, termenul „faries” a fost folosit pentru a descrie spirite iluzorii (entitati demonice) care profeteaza, prezic si ajuta indivizii pe care ii slujesc. In vremurile medievale, s-a crezut ca o vrajitoare sau vrajitor ar avea un pact cu un spirit familiar pentru a ii sluji si poate primi aceste tipuri de revelatii sau le poate folosi pentru a indeplini diferite sarcini.
O alta credinta crestina a sustinut ca zanele erau o clasa de ingeri „mai vechi si uitati”. O poveste populara a descris cum, cand ingerii s-au razvratit, Dumnezeu a ordonat inchiderea portilor cerului: cei care erau in cer au ramas ingeri, cei din iad au devenit demoni, iar cei prinsi intre iad si rai au devenit zane.
Altii au sugerat ca zanele, care nu erau destul de bune, fusesera aruncate din cer, dar nu erau destul de rele pentru iad. Acest lucru ar putea explica traditia ca oamenii sa plateasca un „tribut” sau o zecime pentru iad: petru ca ingerii cazuti, desi nu erau chiar demoni, puteau fi vazuti ca obiecte ale diavolului. Pentru un concept similar in mitologia persana, a se vedea Peri.
O alta teorie, poate chiar incorecta, este ca unele zane au fost venerate initial ca zeitati minore, cum ar fi nimfe sau spiritele copacilor, dar odata cu venirea crestinismului, ele si-au diminuat puterea in credinta populara. In acest moment, zanele au fost considerate de biserica ca fiind fiinte „rele”.
Multe fiinte care sunt descrise ca zeitati in vechile povestiri sunt descrise ca „zane” in scrierile victoriene inventate. Inventiile victoriene ale mitologiei, care au reprezentat toti zeii ca metafore pentru evenimentele naturale care au ajuns sa fie luate literal, le-au explicat ca metafore pentru cer si stele. Aceasta intreaga viziune victoriana a fost dezvaluita si respinsa si acum este considerata de cercetatori o viziune veche si incorecta.
O alta credinta era ca zanele erau in intregime demoni. Aceasta credinta a devenit mult mai populara odata cu aparitia puritanismului. Hobgoblinul, odata un spirit prietenos de uz casnic, a devenit un goblin rau. Confruntarea cu zanele a fost, in unele cazuri, considerata o forma de vrajitorie si pedepsita ca atare in aceasta epoca.
O credinta populara a fost ca zanele erau de fapt persoane decedate.
