Articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului este o prevedere a Conventiei europene care protejeaza dreptul la un proces echitabil.
In cazurile de drept penal si in cauzele pentru a determina drepturile civile, acesta protejeaza dreptul la o audiere publica in fata unui tribunal independent si impartial intr-un termen rezonabil, prezumtia de nevinovatie si alte drepturi minime pentru cei acuzati intr-o cauza penala (timp si pregatirea apararii, accesul la reprezentarea juridica, dreptul de a examina martorii sau de ai examina, dreptul la asistenta gratuita a unui interpret).
In ceea ce priveste art 6 CEDO, acesta are urmatorul cuprins:
In determinarea drepturilor si obligatiilor sale civile sau a oricarei acuzatii penale impotriva sa, fiecare are dreptul la o audiere corecta si publica intr-un termen rezonabil de catre un tribunal independent si impartial stabilit prin lege.
Hotararea se pronunta in mod public, insa presa si publicul pot fi exclusi din intregul sau parte a procesului in interesul moralitatii, ordinii publice sau securitatii nationale intr-o societate democratica, unde interesele minorilor sau protectia vietii private a partile solicita acest lucru sau masura strict necesara in opinia instantei in circumstante speciale in care publicitatea ar aduce atingere intereselor justitiei.
Orice persoana acuzata de o infractiune penala este prezumata nevinovata pana la dovedirea vinovatiei conform legii.
Orice persoana acuzata de o infractiune are urmatoarele drepturi minime:
(a) sa fie informat cu promptitudine, intr-o limba pe care o intelege si in detaliu, cu privire la natura si cauza acuzatiilor impotriva sa;
(b) sa aiba timp suficient si facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale;
(c) sa se apere in persoana sau prin asistenta juridica la alegerea sa sau, daca nu dispune de mijloace suficiente de a plati pentru asistenta juridica, sa i se acorde libertate atunci cand interesele justitiei o impun;
(d) sa examineze sau sa examineze martori impotriva lui si sa obtina participarea si examinarea martorilor in numele sau in aceleasi conditii ca si martorii impotriva sa;
(e) sa aiba asistenta gratuita a unui interpret daca nu intelege sau nu poate vorbi limba utilizata in instanta.
Natura
Majoritatea incalcarilor Conventiei pe care Curtea le considera astazi sunt intarzieri excesive, incalcand cerinta „timpului rezonabil”, in procedurile civile si penale in fata instantelor nationale, mai ales in Italia si Franta . In conformitate cu cerinta „tribunalului independent”, Curtea a decis ca judecatorii militari din instantele de securitate turce de stat sunt incompatibili cu articolul 6.
Un alt set semnificativ de incalcari priveste „clauza de confruntare” a articolului 6 (adica dreptul de a examina martorii). In acest sens, problemele de conformare cu articolul 6 pot aparea atunci cand legile nationale permit utilizarea in evidenta a marturiilor martorilor absenti, anonimi si vulnerabili.
Cazuri celebre la nivel mondial
Odata cu trecerea timpului au avut loc mai multe cazuri cunoscute acum la nivel mondial, iar cateva dintre acestea vom prezenta in cele ce urmeaza:
Colozza v Italia (1985) – „Cand legea interna permite desfasurarea unui proces, in ciuda absentei unei persoane” acuzate de o infractiune „care se afla in pozitia domnului Colozza, aceasta ar trebui, odata ce a luat cunostinta de procedura, sa poata obtine de la o instanta care a ascultat-o o noua determinare a fondului acuzatiei”.
Heaney si McGuinness c. Irlanda (2000) – Caz care implica doi cetateni irlandezi intemnitati pentru ca au optat sa ramana tacuti si sa-si foloseasca drepturile de a nu se incrimina atunci cand sunt suspectati de un act terorist legat de IRA. „Curtea constata ca preocuparile privind securitatea si ordinea publica invocate de Guvern nu pot justifica o dispozitie care stinge insasi esenta drepturilor reclamantilor de tacere si de autoincriminare garantata de articolul 6 al Conventiei”.
Perez v. Franta (2004) – „dreptul la un proces echitabil detine un loc atat de proeminent intr-o societate democratica incat nu poate fi justificata interpretarea restrictiva a articolului 6 al Conventiei”.
Garcia Ruiz impotriva Spaniei – Curtea a urmarit sa urmeze doctrina din cea de-a patra instanta, declarand ca functia sa nu este sa se ocupe de erori de fapt sau de drept presupuse savarsite de o instanta nationala decat daca si in masura in care acestea ar fi incalcat drepturile si libertatile protejate de conventie.
Van Kück impotriva Germaniei (2003) – instanta a procedat la examinarea fondului cauzei si la constatarea unei incalcari pe baza faptului ca instantele germane nu au urmat abordarea instantei de la Strasbourg privind necesitatea medicala privind terapia de substitutie hormonala si sex operatie de reasignare.
Aceasta a fost in concordanta cu o extindere a hotararii anterioare in Camilleri / Malta (2000), in care instantele au fost mai dispuse sa ia in considerare meritele deciziei instantei care a compromis corectitudinea, declarand ca decizia a fost „arbitrara sau vadit nerezonabile”.
Khamidov impotriva Rusiei (2007) – instanta a considerat „dovezi abundente” in contradictie cu constatarile instantei nationale, astfel incat „nerezonabilitatea acestei concluzii este atat de frapanta si palpabila in fata acesteia” incat decizia a fost „extrem de arbitrara “.
Acest lucru a aratat inca o data schimbarea pozitiei instantei in luarea in considerare a meritelor concrete ale unui caz. Acest lucru ilustreaza, prin urmare, ca instanta dezvolta o functie de recurs, spre deosebire de o functie de revizuire.
