Asa cum am putut cu totii observa, ritualurile funerare si obiceiurile de inmormantare sunt in stransa legatura cu viata religioasa a popoarelor in care s-au format.
In acest articol vom discuta despre daci si despre preotii lor de la care au pornit toate aceste obiceiuri de la transport funerar si pana la arderea sau inhumarea decedatilor, mentionand clar rolul pe care acestia l-au avut societatea dacica.
Vom incepe cu Deceneu acesta fiind cel mai important preot al dacilor despre care cel mai mult si mai clar scrie Iordanes in lucrarile sale. Se pare ca acesta a reusit sa ii manipuleze foarte usor si simplu pe daci.
Prin morala, a infranat temperamentul lor barbar, prin fizica i-a determinat sa traiasca potrivit legilor lor firesti, legi pe care le-au scris pana azi si pe care le numesc Belagines. Prin logica i-a inzestrat cu o putere de judecata superioara celorlalte neamuri.
Prin practica i-a indemnat sa se dedea la fapte bune. Prin teorie i-a invatat sa priveasca mersul celor douasprezece semne ale zodiacului si prin acestea cursul planetelor si toata astronomia, le-a aratat cum creste si descreste fata lunii, le-a explicat cu cat globul de foc al soarelui depaseste in masura suprafata pamantului, le-a spus, in fine, sub ce nume si sub ce infatisare se invartesc intr-un sens si in celalalt in jurul polului ceresc cele trei sute patruzeci si sase de stele in drumul lor de la rasarit la apus. (…)
Getul se linisteste de indata ce primeste explicatia acestor lucruri. Acestea si multe altele invatand Deceneu pe geti prin stiinta sa, a stralucit mult in mijlocul lor ca o adevarata minune, incat el poruncea nu numai celor de jos, dar chiar si regilor.
Alti scriitori antici il vedeau pe Deceneu a fi un sarlatan care a stiut cum sa profite de nestiinta oamenilor, de increderea lor oarba in puterea divinitatii, folosindu-se de cunostinsele pe care le-a acumulat in urma calatoriilor intreprinse in lume. In cazul in care Deceneu nu a fost urmasul lui Burebista, acestuia ii revine meritul de a fi fost mare preot geto-dac, de a fi fost factorul coagulant in mentinerea unitatii spiritual a lumii dacice care se afla la acel moment in faza de constituire.
Despre Comosicus tot Iordanes este cel care ne ofera informatii clare cu privire la dublul rol pe care l-a avut in societatea geto-daca, acela de rege si de mare preot. Acesta s-a dovedit a fi la fel de intelept ca si Deceneu, astfel indeplinind rolul de judecator, impartind poporului dreptatea ca ultima instanta. Ca mare preot, Comosicus a desfasurat o intensa activitate pentru a mentine nestirbita autoritatea lui Zamolxe si pentru practicarea virtutilor. Este sigur ca, acolo unde nu izbutea cu legea, Comosicus intervenea cu cugetul, cuvantand in spiritul moralei zamolxiene.
Doctrina nemuririi sufletului dadea cadrul general al judecatilor caci ea presupunea recompensa fericirii postume pentru cei ce traisera respectand sacra lege. Religia si justitia se imbinau astfel ducand la fanatism si nu odata la sacrificiul suprem.
Din scurta analiza a sacerdotiului geto-dacic, se pot trage urmatoarele concluzii: pe de-o parte se poate afirma ca desi nu aveau origini aristocratice, preotii au castigat acest statut privilegiat datorita influentei pe care si-au exercitat-o asupra intregii societati geto-dacice si ca acestia la randul lor erau impartiti ierarhic.
In fruntea sacerdotiului se afla marele preot , lui subordonandu-se o alta categorie de preoti probabil din randul pileatilor si in fine apare categoria „calugarilor” care sunt de asemenea mentionati de izvoarele istorice.
