Din cele mai vechi timpuri, 25 decembrie a avut o mare importanta. In culturile antice era considerat a fi ziua solstitiului. In cultul din Mithras din Orientul Mijlociu, nasterea zeului indian al luminii a fost sarbatorita in aceasta zi. Cu vechii egipteni, insa, nasterea lui Horus a fost plasata in aceasta zi cu cultul lui Isis. Sarturnalia solemna in cinstea zeului Saturn, zeul soarelui invincibil, a avut loc, de asemenea, printre romani in aceasta zi.
Si, in cele din urma, triburile germanice din nordul Germaniei, pana in Scandinavia, si-au sarbatorit Craciunul de la mijlocul iernii, sau festivalul Yule, care a fost, de asemenea, un festival al mortilor si al fertilitatii, chiar in aceasta zi. Inca din 217, papa Hyppolit a incercat sa elimine toate aceste culte, care erau sarbatorite cu mare efort, mutand sarbatoarea nasterii lui Iisus Hristos pe 25 decembrie. In acest scop, metafora luminii a fost transferata si lui Isus Hristos, deoarece Vechiul Testament a numit deja rascumparatorul asteptat ca „soarele dreptatii”.
In plus, conform Sfintelor Scripturi, Hristos insusi s-a numit „lumina lumii” (Ioan 8:12), care a venit in aceasta lume ca „adevarata lumina care lumineaza fiecare om” (Ioan 1: 9). De atunci, Craciunul a simbolizat ziua de nastere a lui Iisus Hristos, solstitiul de iarna din istoria lumii, care in toate urcusurile si coborasurile istoriei ofera certitudinea ca fortele intunecate ale intunericului nu au putere finala. In cele din urma, Papa Liberius a reusit sa treaca in 354. A fost declarata dogma (credinta) la cel de-al II-lea Sinod din Constantinopol in 381 sub imparatul Teodosie.
In secolele VII si VIII, obiceiul sarbatorii nasterii lui Isus pe 25 decembrie a prins si in alte locuri. Astfel, in 813, Sinodul de la Mainz a declarat oficial ziua ca fiind „festum nativitas Christi”, prin care a inceput anul calendaristic normal in acel moment. In cursul crestinarii, sarbatoarea Craciunului si-a gasit distributia actuala la nivel mondial.
Astazi, crestinul sarbatoreste Craciunul cu perioada de pregatire de patru saptamani a Impartasiri si se termina in zonele catolice cu sarbatoarea »Botezul Domnului« in prima duminica dupa 6 ianuarie (»Epifanie«). In Biserica Ortodoxa Greaca nasterea lui Iisus este sarbatorita doar pe 6 ianuarie si in cazul armenilor chiar pe 18 si 19 ianuarie.
Denumirea „Craciun” isi are originea in fraza germana mijlocie „ze den wihen nahten”, care in noua inalta germana inseamna ceva de genul „noptilor sfinte”.
In zilele de astazi, oamenii asteapta cu nerabdare aceasta sarbatoare a Craciunului, deoarece acestia isi pot impodobi casa cu o instalatie perdea luminoasa, pot avea cei mai colorati brazi. Colindele ce rasuna de pe strazi, fac ca aceasta sarbatoare sa aiba cel mai frumos si linistitor farmec. In fiecare an, oamenii din intreaga lume sarbatoresc ziua de nastere a lui Iisus pe 25 decembrie. Dar concluzia este faptul ca aceasta sarbatoare este mult mai veche decat crestinismul.
Sarbatoarea nasterii lui Iisus Hristos, la care se refera in mod esential sarbatorile, a depasit cu fermitate toate schimbarile esentiale pentru o lunga perioada de timp, dar este inca in curs de dezvoltare. Craciunul este o adevarata traditie.
