La inceputul anilor 1960 a fost folosita pentru prima data folia de polietilena pentru a acoperi structurile din lemn ale serelor/solariilor. De atunci, insa, au fost aduse numeroase imbunatatiri. Cele mai multe folii de polietilena sunt realizate prin coextruderea a trei straturi cu diferiti polimeri si aditivi. Prezentam mai jos cateva caracteristici pentru o folie sera care urmeaza sa fie utilizata de catre tine.
Pelicula de polietilena are o durata de viata limitata din cauza proceselor de degradare induse de lumina soarelui si de caldura. Copolimerul de polietilena este un material cu costuri reduse care este bun doar pentru un sezon – de aceea este utilizat pentru serele/solariile sezoniere. Folia de polietilena multistrat are o garantie de minimum 4 ani si o durata de viata de minimum 6-7 ani, dar, in acelasi timp, costul foliei multistrat este dublu fata de cel al polietilenei.
Serele cu folie subtire sunt disponibile in cateva grosimi diferite, intre 100 si 200 de microni. Cu cat folia este mai groasa, cu atat este mai durabila, dar nu va produce aceeasi cantitate de caldura ca o folie mai subtire. Folii cu grosimi de 150 pana la 200 de microni sunt cele utilizate pentru sere permanente. Folia de 200 de microni este optima pentru conditiile climatice din tara noastra.
Folia transparenta este alegerea ideala pentru a obtine lumina maxima pentru culturile mici, sporind astfel productivitatea culturilor. Datorita acestei transparente, folia este potrivita in special pentru zonele cu lumina slaba si pentru serele modulare ultramoderne, care produc mult dioxid de carbon.
Urmatorul pas este atasarea foliei. Indiferent de tipul acesteia, pot fi folosite: cleme, seturi de profile de aluminiu cu sarma, seturi de profile de aluminiu simple sau duble.
Folia a utilizat aditivi anticondensare care impiedica formarea de picaturi de apa, care afecteaza negativ plantele prin cresterea riscului de imbolnavire si reducerea coeficientului de transmisie a luminii. Aditivii anticondensare functioneaza pe principiul formarii unei pelicule pe suprafata foliei care va permite scurgerea apei pe peretii laterali ai serei. Se recomanda reaplicarea solutiei anticondensare la cateva luni. De asemenea, se poate aplica un aditiv anti-ceata pentru a preveni aburirea dimineata si seara in interiorul serei.
In timpul zilei, razele soarelui patrund in interiorul serei, incalzind aerul si solul. Noaptea, cand aerul se raceste, caldura stocata in sol va fi eliberata. Intr-o sera incalzita, necesarul de energie este redus cu 10-20%, in functie de claritatea cerului. Atunci cand se utilizeaza o folie dubla inflata, folia cu infrarosu este instalata in interior pentru a retine caldura in timpul noptii.
In urma cercetarilor, s-a demonstrat ca pelicula cu infrarosu poate contribui la imbunatatirea culorii si a rezistentei plantelor, precum si a ratei de crestere a acestora. Acest lucru se datoreaza faptului ca radiatiile infrarosii cresc temperatura plantelor pe timp de noapte, ceea ce, la randul lor, accelereaza procesul de crestere.
In zonele cu lumina solara puternica, blocarea partiala a spectrului infrarosu ajuta la reducerea temperaturii din interiorul serei. In stratul exterior al foliei se pot adauga pigmenti selectivi pentru a reflecta sau absorbi radiatiile infrarosii care nu sunt utilizate pentru cresterea plantelor.
Cum folosesc plantele soarele?
In lumina puternica a soarelui, protonii se pot forma mai repede decat ii poate folosi enzima, iar protonii care se acumuleaza semnaleaza ca excesul de energie este absorbit si poate deteriora componentele critice ale masinilor moleculare ale plantei. Asadar, unele plante au un tip special de LHC – numit complex de recoltare a luminii legat de stres sau LHCSR – a carui sarcina este sa intervina. Daca acumularea de protoni indica faptul ca se recolteaza prea multa lumina solara, LHCSR actioneaza comutatorul si o parte din energie este disipata sub forma de caldura.
Este o forma extrem de eficienta de protectie solara pentru plante. Cand soarele straluceste puternic, LHCSR are stingerea activata. Cand un nor in trecere sau un stol de pasari blocheaza soarele, ar putea sa-l opreasca si sa absoarba toata lumina soarelui disponibila. Dar, in schimb, LHCSR nu mai functioneaza corect, doar in cazul in care soarele revine brusc. Ca urmare, plantele resping multa energie pe care ar putea-o folosi pentru a construi mai mult material vegetal.
Multe cercetari s-au concentrat pe mecanismul de stingere care regleaza fluxul de energie in interiorul unei frunze pentru a preveni deteriorarea. Optimizat de 3,5 miliarde de ani de evolutie, capacitatile sale sunt impresionante.
In primul rand, poate face fata unor aporturi de energie foarte variate. Intr-o singura zi, intensitatea soarelui poate creste si scadea cu un factor de 100 sau chiar 1.000. Si poate reactiona la schimbarile care apar lent in timp – de exemplu, la rasaritul soarelui – si la cele care se intampla in doar cateva secunde, de exemplu, din cauza unui nor care trece.
Cercetatorii sunt de acord ca o cheie pentru stingere este un pigment din LHCSR – numit carotenoid – care poate lua doua forme: violaxantina (Vio) si zeaxantina (Zea). Ei au observat ca probele LHCSR sunt dominate de molecule Vio in conditii de lumina scazuta si de molecule Zea in conditii de lumina ridicata. Conversia de la Vio la Zea ar schimba diferite proprietati electronice ale carotenoizilor, ceea ce ar putea explica activarea stingerii.
Cu toate acestea, nu se intampla suficient de repede pentru a raspunde unui nor care trece. Acest tip de schimbare rapida ar putea fi un raspuns direct la acumularea de protoni, care provoaca o diferenta de pH de la o regiune a LHCSR la alta.
